EN
RO
RU



Interviu cu directorul Consiliilor Americane în Republica Moldova, David Jesse

July, 3 2013

Interviu realizat de către portalul http://www.moldova.org/

 

David Jesse, este un american care a venit în ţara noastră acum 10 ani, în ultimii 4 fiind Directorul General al Consiliilor Americane din Moldova, instituţie care implementează 8 programe academice şi de dezvoltare profesională, programe de schimb.

Este căsătorit cu o moldoveancă. Se bucură de trei copii şi estem mulţumit de viaţa din Moldova. Detaliile sunt în acest interviu.

Consiliile Americane, instituţie cunoscută în multe ţări ale lumii, de 20 de ani activează şi în Republica Moldova. Care este misiunea ei în ţara noastră ?

Consiliile Amerciane în Republica Moldova se ocupă mai mult de programele de schimb, de la elevi, studenţi pînă la profesori, dar şi specialişti în diverse domenii. Aceste programe au o durată scurtă, de la 2 săptămâni până la 2 luni. Ei studiază experienţa americană, văd cum lucrează colegii din SUA. Revenid în Moldova implementează practicile acumulate. Vreau să spun că în cie 20 de ani de prezenţă în ţara Dumneavoastră, Consiliile Americane a reuşit să câştige reputaţia unei instituţii care se bazează pe integritate, performanţă şi responsabilitate. Mă bucură faptul că ne-am extins spaţiul de activitate. Avem o echipă unită care gestionează 8 programe academice şi de dezvoltare profesională unice.

Fiind în Republica Moldova de mai mulţi ani aveţi deja o impresie despre cursul de dezvoltare a ţării noastre. Cum apreciaţi evoluţia procesului de democratizare a societăţii moldoveneşti?

Sunt în Moldova de 10 ani. Am venit în anul 2003, ca voluntar. Am fost şi lector la Universitatea de Stat. Ce am remarcat, în primul rând, pe parcursul acestor ani este faptul că lumea a devenit mai deschisă spre comunicare. Mulţi tineri vorbesc engleza în strada. Am constat că unii moldoveni care au plecat în străinătate acum revin acasă. Este un semnal pozitiv. Chiar nişte cunoscuţi au revenit după 3 ani de şedere în Canada, mai cunosc tineri care s-au întors din Australia, Marea Britanie. Înseamnă că în ţara Dumneavoastră lucrurile se schimbă spre bine şi cetăţenii plecaţi doresc să se reîntoarcă, să fie se reântregească familiile, să fie alături de copii, să-şi deschidă o afacere. Să ştiţi că acomodarea în străinătate nu este atât de simplă, chiar dacă cunoşti o limbă străină. Ca o concluzie generală – mergeţi pe drumul corect.

În cei 10 ani de aflare în Moldova aţi sesizat care este diferenţa dintre modul de a fi al moldovenilor şi cel al americanilor, este mare diferenţa dintre stilurile de viaţă?

În America sunt mai multe oportunităţi, chiar şi în alegerea produselor. De exemplu într-un supermarket din SUA poţi găsi 50 de feluri de cartofi, pe cînd la Chişinău doar 5. Nu este atât de important acest lucru, oricum, argumentează nişte posibilităţi. De asemenea, în America se lucrează mai mult. Şi în acest context, posibilităţile sunt mai diversificate. Cine doreşte poate să lucreze şi acasă, să presteze servicii şi prin internet. Şi încă un moment care m-a mirat. Eu sunt căsătorit cu o moldoveancă şi după naşterea copilului ea a stat acasă 8 luni, pe când în America acest concediu este de 2-3 săptămâni.

Aceasta ar însemna că americanii sunt mai muncitori, mai harnici decât moldovenii ?
Nu aş putea afirma aşa ceva, pur şi simplu noi atragem mai multă atenţie seriviciului, şi mai puţin familiei, comunităţii. Timp de 3 ani am locuit la sudul Moldovei, în raionul Basarabeasca şi am înţeles ce înseamnă familie, vecini, comunitate. La noi, în America, muncim zi şi noapte, la birou, prin internet, dar nu ne dăm seama da valoarea familiei, de necesitatea de a comunica, de a atrage mai multă atenţie celor din preajmă. Noi nu ne întâlnim des cu familia, decît de 2-3 ori pe an. Aici valorile, priorităţile sunt altele.

Cum v-aţi acomodat la stilul de viaţă moldovenesc, argumentând că diferă de cel american?

Mie îmi este mai simplu. Sunt căsătorit cu o moldoveancă, am trei copii care vorbesc româna, am în subordine 30 de angajaţi moldoveni. Am mulţi prieteni cu care ne întâlnim, discutăm... Este o varitate a cotidianului. Poate ar fi unele nuanţe culturale, dar m-am integrat uşor. Am viză de reşedinţă pe termen nelimitat şi aş putea spune că 49% sunt moldovean...

Veţi rămâne în Moldova sau doriţi să reveniţi în SUA, pentru o viaţă mai prosperă ?

La moment, pentru familie, copii, dar şi pentru mine, este mai bine în Moldova, nu ştiu ceva fi mai pe urmă.

Fiind în SUA am observat că foarte multă lume se implică în diverse proiecte, venind în sprijinul comunităţii. Este o tradiţie a societăţii americane ?

Este un proces de voluntariat. Aşa cum spuneam, voi tot vă ocupaţi cu voluntariatul, dar acasă, fiind împreună cu familia, cu prietenii, cu cumătrii, pe când în America nu suntem atât de mult legaţi de familie, noi în timpul liber ne ocupăm cu voluntariatul în centre comunitare sau la aziluri de bătrâni, case de copii. Or, nu ştiu cum este mai bine. În principiu nu suntem foarte diferiţi. Voi faceţi voluntariat cu familia, noi cu o organizaţie.

În Moldova se vorbeşte foarte mult despre un nivel decent de trai, fie după modelul europeana sau cel american, dar ce trebuie să facem noi, cetăţenii pentru aceasta?

Corect aţi spus, ce trebuie să facă cetăţeanul, nu statul. Aici aş vorbi de patriotism, care nu înseamnă doar să te duci să votezi o dată la 2 sau 4 ani, ci să te implici în viaţa cotidiană, să te întrebi ce faci zi de zi, care este impactul activităţii asupra societăţii.

Cât de importanţi sunt banii pentru americani ?

Desigur, banii sunt importanţi. Nu ne putem asigura existenţa fără bani, dar trebuie să ne întrebăm - lucrăm ca să trăim sau trăim ca să lucrăm ?

 

Interviu realizat de Anatol Caciuc

 

Sursa: http://social.moldova.org

Previous news
We continue to share with you weekly Alumni’s inspirational stories “FLEX inspired me to ….” It will allow us to share with you and you to share with us all you have accomplished since you are back from the program! This week inspirational story comes from Olga Bostan FLEX Alumna 2015, Thank you Olga !!! Looking forward to hear your story!